Cu ce te ocupi? Aș putea spune o denumire la modă, așa cum găsim pe site-urile care se ocupă de angajări, însă mie îmi plac lucrurile simple și clare și o să spun doar atât: secretară la o firmă de IT din Cluj-Napoca 😊.
Ce este important pentru tine? Să primesc fiecare zi din viață cu zâmbetul pe buze.
Ce lecții ai învățat de la viață până în prezent?
Sau cel puțin ceea ce încerc să aplic, aș completa eu 😊. Să fiu modestă. Să nu judec după aparențe. Să îi susțin pe cei din jurul meu de fiecare dată când au nevoie.
Am învățat că pentru mine familia e cea mai importantă, viața fără prieteni e tristă. Și… iubește ca să fii iubit.
- Date despre tine și activitatea ta:
- Descrie-te în câteva cuvinte
Îmi place să dansez. Mult de tot. Acolo unde se aude muzică sunt și eu. Îmi place să fiu înconjurată de oameni și împreună cu ei să râd. Nu îmi iese mereu. Am și zile în care nu am chef de nimic.
Îmi place să merg la concerte, să simt vibe-ul oamenilor. Să zâmbesc atunci când oamenii se descătușează prin dans.
Iubesc să citesc. Dacă ar exista un job cu numele „Cititor de cărți”, acolo m-aș angaja. Și dacă aș fi plătită la pagină citită, cred că aș avea un salariu mai mult decât onorant.
Îmi place natura, deși nu mă mai bucur de ea așa cum o făceam atunci când locuiam între dealurile orașului natal. Natura mă conectează cu mediul și mă face mereu să îmi amintesc de unde vin. Sărbătoarea preferată este Paștele, pentru că deseori această sărbătoare pică în preajma zilei mele de naștere. Și îmi place Paștele pentru că mă apropie de sufletele celor plecați dintre noi. Mereu de Paște mă gândesc la mama, la tataie, la cei pe care i-am iubit mult și care au plecat de lângă mine atunci când nu eram deloc pregătită pentru asta. Dar oare suntem vreodată pregătiți?
- Ai un motto după care te ghidezi? Poate un citat dintr-o carte?
„Deschide pagini, deschide minți!”
- Zi-ne povestea care te-a adus aici!
Nu mereu mi-au plăcut cărțile. Îmi aduc aminte că prima și ultima carte pe care am citit-o în copilărie a fost „Singur pe lume” – Hector Malot. După ce am terminat-o de citit, am urcat-o sus în pod, între niște caiete vechi ale surorii mele. Să n-o mai văd niciodată. Și atunci mi-am spus că dacă despre asta este vorba între paginile unei cărți, mie nu îmi mai trebuie să citesc. Aveam 9 ani.
După alți 9 ani, profa de română, îmi scria în caietul pe care îl concepusem special pentru finalul de liceu, că întotdeauna m-a admirat pentru curiozitatea mea în ceea ce privesc cărțile. Dorința și lumina din ochi pe care o afișam atunci când o întrebamꓽ „Doamna profesoară, eu ce să mai citesc?”, a împlinit-o ca profesoară. Și atât mi-a trebuit. Acesta a fost unul dintre imboldurile de a citi mereu, mereu și mereu. După terminarea liceului, mai ales în sesiuni, înlocuiam deseori cursurile cu romanele.
Anii au trecut și dintr-o dată, la finalul anului 2021, mai exact în 03.11.2021 m-am văzut în fața unui laptop, cu o pagină de facebook numită „Cititor în Pijama”.
Denumirea aceasta i-am pus-o pentru că în perioada pandemiei am citit și mai mult, însă pe măsură ce citeam uitam poveștile celor din cărți. Și așa m-am decis să încep și eu să scriu. „Cât de greu o fi?” mi-am zis atunci?
Ei, nu foarte, foarte greu…doar greu.
Am îndrăznit să scriu despre acele cărți care au lăsat urme în mine, care m-au impresionat prin stilul autorului și care m-au făcut să îmi doresc ca într-o zi să scriu ca cel care a așternut pe foaie acele rânduri.
La început aveam impresia că după două-trei recenzii lumea se va așterne la picioarele mele și vor „arunca” cu cărți în mine. Că autorii mă vor contacta și îmi vor trimite cărțile lor pentru ca eu să le recenzez, pentru că eu cred în povești.
Însă, pe măsură ce am început să citesc și alte cărți, am învățat că răbdarea are cel mai important rol în succesul unui om. Că noi vedem la televizor succesul cuiva, dar nu ne întrebăm niciodată câți ani i-au trebuit acelui om ca să ajungă acolo. Nu vedem eșecurile nenumărate pe care le-a avut și datorită lor au ajuns acolo, în fața noastră.
Din acel moment mi-am promis că o să învăț să am răbdare cu mine, să nu mai vânez like-uri și să mă bucur de fiecare apreciere pe care o primesc. Dacă la început erau fericită că la o recenzie primeam 20-30 de like-uri, acum sunt fericită chiar și de o singură reacție. De ce? Pentru că am realizat că cei care reacționează la recenziile mele, sunt cei care îmi citesc scrierile cap-coadă. Și asta contează pentru mine. Ca să fac o comparație, sunt sigură că un autor este bucuros dacă îi iei cartea și i-o citești și îi lași un mic feed-back, decât dacă iei cartea și o ții în dulap.
Și dacă tot vorbim despre oamenii care citesc ceea ce eu scriu, Ina este una dintre acești oameni. Ea este una dintre persoanele care m-a susținut mereu și care mă ajută atunci când mai greșesc (și) în scris.
Prin intermediul Inei am ajuns să le cunosc pe MJ și pe Simona și să creăm acest site minunat și valoros. Cam asta este povestea mea!
Îmi doresc ca prin intermediul acestor rânduri scrise de noi și de colaboratorii noștri oamenii să găsească resurse care să îi ajute să treacă mai ușor peste momentele mai puțin plăcute din viețile lor. Pentru că cel mai des intrăm pe o pagină de google atunci când vrem să aflăm răspunsuri care să ne liniștească în ceea ce privește un diagnostic, să găsim specialiști care cred cu adevărat în ceea ce fac.
Aici sunt sigură că veți găsi acei oameni pe care îi căutați pentru că noi am trecut, într-un fel sau altul pe la fiecare dintre ei.
Care sunt datele tale de contact?
https://www.facebook.com/profile.php?id=100074603407271&locale=ro_RO
