Călătoria Cilkăi este continuarea volumului „Tatuatorul de la Auschwitz” – o carte plină de emoții și de durere. O lectură care te face să apreciezi fiecare zi așa cum este și care te face să spuiꓽ „Trăiesc azi ca pentru ultima zi.”

Cilka, personajul principal este o femeie maturizată foarte devreme, de la vârsta de 16 ani, atunci când naziștii au început să îi adune pe evreii din regiunea Slovaciei. Autoarea descrie chinurile prin care a trecut în lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birknenau, iar apoi în cel din Gulagul Vorkuta.

Sunt descrise scene pline de durere atât fizică cât si psihică. În timp ce citești simți cum inima o ia la fugă și îți dorești să sari peste anumite paragrafe ca să nu ajungi să îți inchipui scena în adevăratul ei sens.

„Acum e mai mult loc în vagon. Cilka a ținut socoteala celor care au murit de boală,de foame sau în urma rănilor căpătate la interogatorii și au fost scoși din tren când acesta s-a oprit pentru pâine și apă (…) Cu câteva zile în urmă, bunica ei a murit. Păruse atât de puternică și curajoasă, dar pe urmă începuse să tușească din ce în ce mai rău și să tremure, apoi îsi refuzase porția de mâncare. Și în cele din urmă tusea s-a oprit. Cilka a privit-o pe Josia stând mută în ușa vagonului, în timp ce trupul bunicii ei era dat cu grosolănie soldaților care așteptau. A simțit o durere fizică atât de puternică, încât s-a îndoit de șale, nemaiputând să respire. Dar n-a ieșit nici un sunet, nici o lacrimă.”

Dorința de supraviețuire este atât de puternică și este laitmotivul acestei cărți. Cilka supraviețuiește abuzurilor fizice datorită psihicului foarte puternic, dorinței de a se reîntâlni cu persoanele dragi din viața ei, însă ceea ce este de remarcat la ea este bunătatea pe care o are față de cei apropiați.

Nu de puține ori renunță la a-i fi bine ei în detrimentul prietenelor ei.