Acolo unde femeile sunt regi – Christie Watson

Când am început să recitesc cartea ( prima dată am citit-o acum cinci ani) pe fundal se auzea o fetiță plângând tare. M-am uitat pe geam și am vazut cum țipa, plângea și dădea în tatăl ei cu un ursuleț de pluș în semn de nemultumire. Urmărind mai departe am vazut cum tatăl s-a pus în genunchi, la nivelul ei, a luat-o în brațe, o mângâiat-o pe spate și i-a oferit prin gestul lui acceptare și iubire. După câteva secunde de conexiune au plecat ținâdu-se de mână și zâmbind unul altuia.

Despre iubire și acceptare este aceasta carte.

„Acolo unde femeile sunt regi” este structurată pe doua tematici: povestea spusă de către Deborah prin scrisorile pe care le scrie pentru fiul ei și viața trăită de către Elijah după moartea tatălui și după ce a fost luat de lângă mama lui.

Elijah, un copil dorit și iubit de părinții lui, Deborah o soție și mamă fericită, iubită și împlinită – însă până când soțul ei moare. Rămâne singură cu un copil de câteva luni, și de aici încep episoadele ei de depresie. Vede tot felul de oameni care o urmăresc, are impresia că lumea vrea să îi faca rău ei și lui Elijah iar în urma acestor întâmplări începe să creadă că fiul ei are un vrăjitor înăuntrul lui care vrea să îi facă rău și să îl ucidă.

Deborah este o foarte persoană credincioasă și dupa moartea soțului găsește doar în credință sprinjin și ajutor. Fiind într-o țară straină singurul loc în care a simțit că este acceptată și iubită este biserica. Din păcate pastorul profită de starea ei psihică și de iubirea de mama și îi cere anumite sume de bani pentru a-l face pe Elijah un copil fără vrăjitor în el. Astfel, cu încredere orbească față de pastor și neavând pe nimeni în jurul ei să o susțina, la îndemnul lui începe să aplice fiului tot felul de abuzuri ritualice,torturi și maltratări fizice.

Imaginându-mi lucrurile scrise în carte am simțit neputință față de toți copiii maltratați. Nu știm nimic de ei. Nu vrem să stim nimic despre ei. Stăm sub pătura noastră călduroasă cu o cană de ceai în mână. Dăm câte un cadou în spiritul sărbatorilor, facem o faptă bună când ne mai amintim că există Dumneazeu, ne gândim la cel de lângă noi și ne punem în papucii lui atunci când trecem printr-o situație similară. În rest, arătăm cu degetul. Când vedem în parc că cineva initiază un abuz, fie fizic fie verbal asupra copilului împietrim și nu zicem nimic. Ferim privirea și ne zicem că nu-i copilul nostru și ce treabă avem noi. Apoi ne enervam și judecăm părinții când întalnim copii cu acest comportament. Cât de usor sărim cu vorbe și ne dăm cu părerea de alți copii deși nu știm nimic despre ce li se întamplă.

Învinovățim sau privim cu milă mamele care nu reușesc să se descurce din prima cu copiii lor nou născuți. Ne comparam mereu cu alții și avem impresia că noi suntem mai buni, că atunci când am avut copii mici ne-am descurcat mai bine. Eu zic ca uneori să reluam firul epic și să ne aducem aminte de câte ori am plâns de nepuțiintă atunci când copilul făcea febră, era bolnav sau venea de la grădinița spunând că a fost împins și că nu are prieteni. Atunci mai suntem cei mai buni?

Necitind încă aceasta carte, pentru voi poate nu o sa aibă un impact atât de puternic paragraful de mai jos, însa după parcurgerea paginilor o să vă rămâne în memorie:

„— Tu ești un vrăjitor, nu-i așa? Tu ești plin de vrăjitor.

Te-ai uitat lung la mine și pe urmă ai spus, cu vocea ta blândă și clară:

— Voi fi un vrăjitor dacă așa vrei tu, Mama.῍

Pentru acceptare și iubire voi fi tot ce îți dorești tu să fiu, Mamă. Chiar dacă mă bați, mă bagi cu picioarele în acid, încerci să scoți vrăjitorul din mine cu o șurubelniță, sari pe mine cu picioarele și îmi dai să beau otravă. Sunt copilul tău și pentru a fi cu tine mereu, pentru iubirea ta voi accepta orice.

Cam asta i se întâmplă lui Elijah.

Mi-ar plăcea să citiți această carte, să o puneți pe raftul cu cărti preferate și după câțiva ani să o recitiți. E o carte grea, care își lasă amprenta mult timp după ce a fost citită, de aceea am și reluat-o când m-am simțit pregătită.

Voi ați citit „Acolo unde femeile sunt regi”?

Cum vi s-a părut? V-au răscolit scrisorile scrise de Deborah pentru fiul ei Elijah?

Mi-ar plăcea să îmi spuneți ce cărți v-au rămas în suflet într-atât încât să le recitiți.